Levi

M ai intrebat ‘oare m ai uitat?’

Da, am uitat intr u totul cum arati, decit ochii mi i amintesc. Cu gene dese si negre. Ochi patrunzatori. Blinzi. Precum murea la umbra si adapostul miinilor ce nu se incumeta s o culeaga.
Dar, de altfel ma gindesc la tine zilnic. Seara mai ales… A devenit absurd sa astept vesti de la tine, dar, deschid eboksul si pentru o clipa ma simt usurata ca tu continui sa nu existi pentru ochii mei ce ar vrea sa te citeasca. Ce m as face, daca ai incepe sa existi? Cum m as relata? De aceea, la fel haului dintre cer si pamint, ma regasesc in proiectii. In gind imi esti hologramat…Levitez prin gratia imaginatiei…As fi cool si mi da curaj imaginea dorintei de a trai miracolul unui mail de la tine.  Emotiile le evit in gramezile de cuvinte…ce te nasc si te si ascund in miezul adevarului, departe de mine…Tu, sigur nu esti asa cum eu te imaginez…

Cu toata roata impotrivirilor, vorbesc cu tine in gind…mereu…Multe din cuvintele pe care mi le ai scris, in urma cu ani de zile, au devenit profetice. Profetii proiectate in propia mi viata. Au devenit realitatea mea. Tu ai fost primul care ai spus’ pentru mine trebuia sa existi, chiar daca nu mai erai’…’s au rupt barajele’…si cum s ar mai rupe inca odata daca mi ai scrie! …Ma mingiie speranta ca esti bine.
Decit ca, intr o dimensiune paralela, as vrea sa nu ma dai uitarii. Sa ajunga povestea nostra sa fie o carte fara sfirsit…Macar ca astfel, ar da posibilitate universului sa devina multivers…si atunci ar reveni intr un alt acum. Un acum rostogolit in gura nesatula a unei gauri negre…Poate de acolo, din prelungirea ei, ne am scurge in timp intr o noua reintilnire…cea care noua ne a fost data cu exccelenta. Intilnirea unde in afara de intilnirea cu celalalt, ne am intilnit cu noi insine..

Scriu. Merge foarte incet. Imi lipsesti. Imi lipseste muza ce o aveam in tine. Bineinteles ca ai fost si ai ramas rupt dintr un D al I ului.. Din cerul care e departe de pamint, neajungind sa devii  din Ideal, in trei D real parcurs de rutina cotidianului.

Mi e dor sincer de tine. Daca am avut in tine un prieten, a fost numai datorita tie. Ai avut curajul initiativei de a mi scrie si curajul de a patrunde universul meu interior. De unde ma destainuiam tie. Descoperindu ma astfel si mie insumi.
E foarte greu sa fii, sa simti ca esti si sa dea sens, cind nu te poti relata cu adevarat in afara. Cind esti o impresie fara expresie. De aceea, o gura tacuta cu buze surde…

Cind tu m ai cautat, te a durut la fel ca pe mine acum? Durere care se resemneaza in timp… Ca o aducere de aminte, a unei mari ce cindva si a vazut propia i nastere in primul val…

Acum chiar ca nu mai are importanta ca esti cu 12 ani mai tinar decit mine. Niciodata nu te am simtit a fi mai tinar sau mai in virsta. La poarta unde ne am intilnit noi, nu a fost loc pentru timp. La aceea poarta, unde spiritul isi cauta fiorii existentei, esentialul a fost ca ne am intilnit. De atunci cutreier cu tine in gind pe toate cararile posibilului.

Imi lipsesti in 3D, dar nu te am cunoscut deajus astfel. Ma intreb daca ma voi putea vreodata opri din a dori sa mi fii confident?…Daca se pot sfirsi cuvintele in care te chem sa mi fii aproape?
Vezi? De aceea am o convingere, precum jumatea paharului plin, ca hoinarim in continuare in lumea gindurilor, a intuitiei si a creativitatii, asa cum am facut o 3 ani de zile si  de atunci sint si vrajita si otravita. Intilnirea noastra virtuala de mai tirziu, dupa alti 12 ani a fost scurta. Dar, in ce fe fel de masuri sa te plasez, cind inventia unitatii de masura a timpului e mirajul cel mai hot, dintre toate conceptiile.

12 ani intre noi in masura virstei ce ne desparte, 12 ani intre noi,in masura timpului de cind am pierdut contactul…Aceste tiparuri ma duc cu gindul la ideile ancestrale. Daca ar fi sa fie adevarate, in una din cele multe dimensiuni, am fost legati printr o stea comuna. De n am fost steaua insasi…Eu astfel ma simt in sulfet fata de tine. Si martor mi e universul asociatiilor ce tin de analize si speculatii, ca m am lepadat pe cit a fost in puterea mea de validitate subiectiva. In ideea unei proectii, a unei posibile psihoze si a unei autosugestive idei de simbioza, in perceptia mea intuitiva unde inainte de etichete si definitii te simt si te imaginez…pe acele lungimi de unde, esti o dedublare a energiei ce s a materializat in ceea ce numesc, in Mine…Un mine, mina ascunzatoare de mine insumi…dar, regasit in compania ta, a vocii tale interioare…care, cu toata pudoarea si teama de clisee, cum s o numesc altfel decit, sufletul tau?

Ai avut timp sa scrii? Iti vei da timp sa te apuci serios de scris si de pescuit? Oare aceste doua preocupari depind una de alta? Zimbesc…
Daca m ai intilni acum in 3D, ai gasi ce a mai ramas din mine, umbrita de suferinta. Dar ai gasi intimpinarea mea intreaga.  Cheia, pe noptiera de la intrare din antreul sufletului, e tot acolo unde bine sti ca e…pe farfuriuta de portelan a asteptarii. Ori oare e a desteptarii?…Daca nu poti cu D ul intreit, teleporteaza te in D ul Gindurilor, din cind in cind si deshide macar in gind usa incaperii unde e loc pentru accept. De acolo, de dragul de a ne fi aproape, de dragul de a fi prieteni, povesteste mi…

Am imbatrinit. Nu mai sint supla. Dar in spirit sint la fel. Poate un pic mai calma. Desi nu sint sigura…Mai matura, poate…Acum stiu de ce am presimtit de la prima clipa cind ti am citit primele scrisori, ca mi esti geaman in suflet. Si nici n as fi avut stire de vastitatea propiului mi suflet, daca tu n ai fi fost prietenul meu acolo. As fi simtit de la suflet si spre suflet, dar n as fi stiut cum sa ma orientez in haosul meu interior. Ar fi ramas haos. Sint 22 de ani de la prima noastra intilnire. Dupa ceasul ancestral, ar trebui sa apari din nou intr un fel sau altul, dar in contact cu mine peste 2 ani…
As vrea sa te vad. Sa te simt, asa cum te as putea simti acum, prin prisma prieteniei pe care am cladit o in acest numar de 22.  Arata ca doua lebede. Care au terminat de mult stadiul de ratusti urite. Si acum se plimba implinite pe ape. Au terminat cu oglinditul,  cu proiectatul si cu lupta de a se defini…Si care, salbatice cum le e felul, zboara libere…Vagaboante profesionale.

Mi au fost dragi scrisorile tale. Nu fiind ca au fost in cantitate, scrisori cu sacul! Dar in ele a fost calitate!
Si as vrea sa te intilnesc, tocmai ca sa ne despartim frumos. Si macar inca odata in scris. Sa ne scriem o scrisoare de despartire care sa fie in adevar o scrisoare ce ar fi in stare sa oglindeasca un zbor liber, salbatic, profund, multidimensional si dulce amar. Fiind ca le am trait toate acestea in scrisori…Sa ne despartim cu meritul cortinei ce cade in momentul final. Nu dramatic. Nu popmpos si formal politicosi…si nici fiind ca asa e frumos…ci fiind ca meritam amidoi. Pe cit de individual si original esti, existenta ta…precum si a mea…pe atit de gemeni ne am fost si traiectoriile  tuturor undelor de ochi nevazute, dar de suflet simtite, ne au fost loiale. N as vrea sa traiesc in nici una din vietile viitoare o altfel de fericire. Un alt fel de foc de artificii. Si altfel de durere de neimplinire. Intilnindu te, doar odata, o singura data…n as plinge. Am plins deajuns si si pentru acest fel de atunci. Pentru un atunci, la care inca sper. Nu pot sa cred ca nu ma vei cauta din nou intr o zi. Calm si sigur pe tine ma vei gasi tu , asa cum si la inceput…

Te ai simtit vreodata mai aproape de altcineva decit cind imi scriai mie?…

Sint sigura ca miinile ti sint calde si cind mi le vei intinde, mi le vei intinde pe amindoua deodata. Paralele, incredintate incredintate intilnirii noastre ca un pod, care sa acopere durerea ce am adunat o in timp, si tu si eu. Si a ta si a mea. Ca daca e nevoie de ceva intre noi, e un pod peste timp. In gratia caruia sa fie acoperita prapastia ce ne a despartit inca de la inceput. 12 ani ne au despartit in toate. Dar ne au si apropiat. Din perspectiva ironiei sortii, povestea noastra e perfecta. Un game perfect… O pulsare perfecta a universului ce ne viseaza si materializeaza. Ca orice poveste de viata reala. Traita. Viata, care indiferent de premize, fara ocolisuri cind a fost vorba de suferinta. De sacrificii. De dorinte neimplinite. Povestea noastra a fost si e o simfonie. Macar ca tu nu vrei sa te dai ei altfel decit  in ceva calm si sigur. Astfel mi ai raspuns, cind te am intrebat ce vrei de la mine? …Sa ti faca parte viata de implinire in dorinta ta de a trai in echilibru. Eu mereu am zis, ca vreau sa traiesc in lumina. Vezi? … Eu de aceea n am putut vedea altfel, decit ca sintem necesari unul altuia. Si nu numai gemeni. dar chiar siameni astrali…Dar, poate mi lipsea lumina cind vedeam astfel…

Intre timp, de cind nu mi ai  mai scris, am trecut prin iad… Si daca n as fi fost as robusta cum am fost, acum as fi fost cenusa. Am ajuns sa ma imprietenesc cu intunericul. acum traiesc cu el, fara sa mi mai fie teama, ca o viata traita doar in lumina e o viata constienta, pe merit de a fi traita…M am recules si reinventat.  Aplic terapia cea mai inteleapta din lume. Traiesc cu tot ce am de trait!Cu lumina si intunericul.
Nu am reprosuri. Oftez doar din cind in cind. As fi avut nevoie de tine. de umarul tau prietenesc. Asa cum si tu ai avut nevoie de mine cind ai parcurs suferinta in viata ta…Sintem oare chit acum?…

Imi doresc sincer, foarte sincer, cum ziceai tu, sa te vad, sa vorbim, sa fim impreuna neingrijorati. Si sa ridem impreuna…Sti, ca prietenii adevarati rid mult impreuna? Acest capitol ne lipseste in cartea noastra. Cartea prieteniei noastre.

Cer universului o singura intilnire cu tine in 3 D. Zimbesc iar. Ca cine a zis, ca vrea ceva calm si sigur? Acum eu definesc acel ceva.
O intilnire calma si sigura. Si te doresc doar pe tine calm si sigur pe tine. Mie imi ajunge sa fiu. Indiferent cum. Dar, sa fiu inca…
Mi se pare ca, daca nu va exista aceea intilnire, un astfel de atunci intr un alt acum decit acesta, tacerea nu va fi numai surda. Va fi si oarba.

Ganduri

Ganduri

Patru Ani si jumate de imprumut
Luati inapoi timpului, violent,

cu dobinda AU tesut
Lungi coridoare,

pasi de nchisoare…

AU lasat ochii goi
Sa parcurga tot ce i luat
din putinul avut

fara nume
far prieteni, cu o viata fara dor
bariera depasita
Tarina fara rod e al tau zbor

Lasat ai . n fruntea Mea

poteci adinci
Te duc indurerat in brate

cind te fringi

Incet devi Imbratisare deviata doar cu un Umar
Halucinare in zerouri fara numar

D- urile

Viata mea un magazin

Viata mea un magazin
Nimic de vinzare-cumparare
Doar de nmagazinare

Pe rafturi ar fi loc de gauri negre
Devoratoare de viata
Prelungitoare de realitate n multe D uri
Toate ncepind durerea
Definind o ntr un tunel de gheata

Un alt sector de D uri ar urma si dependentei
Medaliata fie ea n materie pura
Neavind un loc sa scapi de ea
Nici in sfintenie, e a ei natura
Sa teasa a mintii minte grea structura

Ce ar fi de comentat si asta de rutina
Organizat
Sa fie un labirint nevirusat
Neaccesibil D uriol
Control necontrolabil
De smylis sponsorat

In magazinul de depozitat
Ce i chiar aproape de adevarat
D ul ce tine de dimensiune
De e  sa aiba valabilitate si valoare
Sa fim cu toti de acord
Sa validam
Conventionalul sa l pastram
Cu o conditie
Un spatiu sa lasam
Copilariei

Poeme

Con- stientul si merele

te ai ascuns de mine D ne?
pe cind ma ascundeam eu insumi
sub coaja unui mar si miezu i in al meu Adam
lovit de moarte am pierdut cararea gindului
cu care m ai creeat
de am ajuns sa stiu ca s rob
neascultind, nemaistiind ca s fiu
din tot ce am fost
de am ajuns sa am

avind stiinta, nestiind ca astfel
te am pierdut in simburele de adevar
ce m a nghitit pe mine

ca avind orice
ne avindu te pe tine
ajung pe la infinit
afara conului de una n tine
ce naste semnul intrebarii
un sarpe blestemat

rascruci si cruci
intelepciune fara scara
de ingeri nevegheata
urca si coboara
doar lacrimi
doar povara
avind deajuns nu stiu
sa ma opresc
sa te gasesc
orbit in suferinta doar
ma regasesc

Aproape de departe
m am oglindit in moarte
uitind de conul vietii
te astept
indura te
nu s ale mele aste soapte

Nu vreau sa mai stiu
Nu vreau sa mai fiu
un ratacit de fiu
la a stiintei masa
in constiinta ta D ne
ma ntorc sa devin
in conul tau sfint si al lui legamint
o fiica, o mama, o sora, un fiu, un tata, un frate
in orice celula expresie n materie
impresie n structura
ma ntorc sa devin al tau scop

sa aflu,
sa cred
ca as crede ceva
cind aste ma duc din propiu mi centru
in cercul de afara
nencrederea n cerc
ma doare
ma inconjoara
o ultima oara
te rog
sa ramii
in gura mi amara
din gaura neagra
de unde am cazut
pe brate de tata divin
du ma de mina
ma lumineaza
in inauntru
n orice celula
din orice celula
con stienta
pulsind
si inauntru
si in afara
si in materie
si nemateriala
sa fie deajuns ca te simt
sa pot sa percep
renunt sa concep
la altaru ntelepciunii de fiinta si nefiinta
sa mi fii indeajuns

sa ma ‘n-chin

 

 

Cosmar

 

Povestea vietii mele masurata, 

impachetata, deliberata

pe o masa de spital…

cu un nume ales de al meu tata

ajunsa la adresa 

monitorata,

povestea mi 

Se scurge 

ca s alunge 

partea i crunta

ce a facut 

din proportii 

continutul,

dind afara 

mintea clara

 

dragostea 

s a mpietrit 

så manince n a mai vrut

devenind

un copil chinuit

3 dimensional 

s a nascut

fiind o fata

 

pina atunci

a fost singuratate

lipsa de iubire

de gaura neagra afara scuipata

 

nu mi aduc aminte

cum 

in mine si a a gasit loc

si acum zace

murmur sugrumat 

de tacerea ce se scurge 

inspre viata n straturi claie

alungata, 

biciuita, 

chinuita, 

siluita sa existe n 

forma unei fete ce se taie …

m am nascut

in trecut

 

 

 

Next time

Next time I cry make me to show
a heart of stone,
så strong to grow
a light so brite
a mouth so quite
that s carry on driving arrownd
like earth roted in to profound
a peace of matter from the darkness

have give me power with it s kindness
to be the hand who lead the blind
forgeting my own eyes behaind
tell me the true, when I am poor
knowing rigth choise throgh all obscure

 

 

Bunica

Miinile bunicii trecute prin doua razboaie mondiale
framinta piine, spalate de ploaie
leagana covata unde cresc si eu si plamadeala
Sub cerul unde n paduri galbiorii tin de sori
crescind fara sa si simta umezeala…
Golit de timp genunchiul cere mintii iara
sa treaca peste spatiu si alte a lumii
concepte socoteala
Sa treaca de lacrimi si chiar si de moarte
Sa vina sa guste din vinul Vin de care
sa creada n miracolul de reinventare
La altarul imbratisarii – mbratisarii de toate

 

 

Sfinta Vineri

Am intrebat pe Sfinta Vineri de Simbata, daca e adevarat
C ar fi aproape de sfirsit a ei concept si ca ma simt amenintat
Ce i saptamina? Cu ce scop in al ei curs pe mine m a creat?
Am fost sa fiu la intimplare? Ori am cazut din maru etern?
Din curiozitate ori din viermele muscat eu am ajuns sa cern
Mereu de atunci, neamintindu mi sa ma nasc din moarte in refren…
Matusa Vineri blinda gindurilor mi a raspuns zimbind
Ca viata e o roata ce ma naste, moare si renaste in fiind ta
De as sti adevarata i strategie din natura ori stiinta
N as mai ajunge sa fac dintr un miracol o obisnuinta
A caror trepte ametesc fara sa lase loc esentei folosinta
Cine ar mai juca un sah stiind din start de scor?
Cine ar mai pretui Duminica si ar sti ce nseamna al ei zbor?
De aceea pot, ca trebuie sa inteleg si pe pamint sa fiu neingrijorat, eliberat si vindecat
De dorul norilor umbrit, dar din interior, sa las acel compozitor din cind in cind sa vrea sa fie migrator…
si atit…
Pamintul mi e acasa n fiecare zi
Indiferent ce nume are roata clipei de a fi
Iau binecuvintarea Maicii Vineri ce ma ndeamna
In simplitatea i sfinta ca o doamna
Macar ca imi vorbeste ca bunica, din ochi oglinda caprioara melamina
‘Traieste maica, asa cum tu mi saruti batrina mina
Simbata nu e decit un link spre o Duminica ce prin incredere i Regina
Ce aminteste de renastere si al vietii curs, in drumul spre o noua saptamina’

 

 

 

Let it flow

A singel plate
To feedes to run
It could be head
It could be sun
It could be clock
Or the conceptions blok

It’s had been told
But never sold
To let it be
To lad it go
Maby is hard
Too easy, to low
Too let it flow
To let it grow
We want ‘a should’
What sorrow sow!

What I am singing it’s the same
Hellow from Beetels in today
If you d ont lisent it s ok
but is no one alse, just you to blame
Just lisent to the wind wich blow
Like it, play yours and own best roll
On everybodys life stage show
Rich everybodys hand on your road
With love and peace
And let it flow

 

 

Ceva

Cindva am dat de un tinar ca si mine intr un bar
N aveam pe atunci de mine insumi nici o umbra de habar
Stiam doar ca s invesmintata n ceva cenusiu de joi
cu ochii goi
priveam printr un pahar
S a ridicat sa plece si in mers
spre mine, ca un vint usor s a aplecat
‘Ai miini frumoase, mi a soptit’ apoi O D ne, dus a fost
Dar l am iubit atita timp cit a durat
sa mi spuna ca s OK si ca m a remarcat
deajuns, sa mi faca draga haina de pe mine
si in mine a luminat
Neasteptat
Ideea,
sa vad intr un apus
nu un rapus
ci-un plus
un puls
si de acolo, culmea! nu dintr o biserica
ci dintr un bar
acel impuls, de a mi privi miinile si a le vedea
departe de a privi printr un pahar
Ceva din mine fara nume
acum vede paharul din lume

 

 

Inger condor

Ararta mi forma dorului si am sa te ascult
Doar azi sa nu mai fie vorba de un departe, de un demult
Ce ar fi in locul unde te as inlocui
Ce ar fi in locul soarelui de unde intr o raza- ai rasari?

Am sa cobor
Unde mi e dor
Am sa te string
In brate
de timp si spatiu
innaripate
Sa pling, sa pling
Las sa ma fring
de al tau dor
Inger condor

Iti multumesc c ai existat Si m ai lasat
Sa fiu si eu o intimplare in zimbetu ti imaculat
Pastrez amprenta miinii tale pe o batista alba
Tu fii ce esti, o stea la gitul universului in luminoasa i salba

 

 

Cuvintul

A fi sau a nu fi nu e o intrebare
E doar un semn cochet scapat la intimplare
Incearca n loc un semn inalt, ca cerul ori sprinceana, de mirare
aproape de rotunda forma si culoare de suflare

copac sa creasca – umbrit si luminat
injosul ochilor de acolo a creeat
in soapte dulci amare calm si sigur asteptat
sfirsind in echilibru existenta ‘ mbratisat

Chiar daca ‘m sti divinitatea n soapte
miraculoasele cuvinte spuse n noapte
nimic si tot, de ce? si sigur si ce acuma poate
Nu i gura nicaieri deajuns de mare sa incapa toate

sa ti iei adio fara frica si cu frica
pretentios si-umil ca o furnica
pina la capat sa duci moneda ce iti pica
sa numeri doar cind te ridici metoda, o aplica

nu cumpara retete liniare de o adica
traind in viitor, ori in trecut, e tot prezentului amica
singurul meu si al tau inchipuit de inamic
e un somn mai lung ce tot la viata are un link

Traieste! a fost cuvintul primului cuvint
Fii dans, fii muzica si vis invesmintat in mina de pamint
de unde vii si unde te intorci ca o istorie n vint
moneda o conjugå pina n gratie ajungi ‘ eu sint’

 

 

Ved alteret

Skamløs, uden beskyttelse kom jeg til livet
I lidelsens fødsel har jeg fundet frem til skyld og dens smerte
Jeg har mistet på livets vej den ægte del af smilet
Oh Gud, hvornår tager du mig i dvale af dit hjerte?
jeg siger jo, med sløret syn men ærlig mere end undskyld!

Tilgiv mig Herre, når jeg i viden, forsøger at dække
Over min nøgenhed og kæmpe imod, ikke lade din kærlighed dække
At dække over det hus, som er bygget af dig
Forlade mit eget hullet tag, og alt som jeg tror er mit og mig

Jeg græder i dag over det, som jeg har mistet og var mig kær
Over Kierkegaards mange ord som lige som jeg, har troet på den vej, at være dig nær
Jeg ligger min angst ved din nådes alter i min vær
Hjælp mig at tro, frem til din kærlighed, i ren nærvær

 

Puscarii

Puscariile sint de multe feluri.
Una dintre ele e a singuratatii
atunci cind sufletul tinjeste
dupa ceva interceptat de suflet
Doare. E lipsit de pudoare,
ar cersi, s ar tiri

sa simti,sa crezi
si sa renunti sa n telegi.

sa mingii timpul. Timpul ce ne desparte.
Timpul ce dusmanind ne a despartit in toate

Sint nevoita sa te astept
Esti nevoit sa fii, chiar cind nu Mai esti
Iluzia mi necesara,
Pentru mine trebuie sa fii!

Daca si tu ai suferit profund
Si printre gratii m ai rasfoit pe mine,
m-ai cautat si ai gasit in amintirea mea speranta

Ai sa ntelegi de ce acum
Si cum
Ai devenit fisie de lumina n viata mea
Si o tii in viata, a mea viata

Na! Ia o! E a ta inima mea! Si da ce vrei pe ea, oricum e Dulce-amara
Atitea lacrimi au cazut din ea
In Alta puscarie ar fi umplut
O mare neagra calimara

 

 

De as fi

De as fi un om nestiutor dar fericit
as vrea sa nu depind de nimeni si nimic
si vrind acestea, e ca si cum as explica realitatea unui vis

imi spun eu mie insumi
nu mai imi doresc sa simt ca voi iubi vreodata
sau ca vei fii la rindul meu iubita
sa nu mai imi doresc sa am control…
sa las tot ce doresc
in voia timpului
tinind in mina
acea moneda ce e fiecare clipa
ce a fost si cum imi va mai fi sortita

si poate e adevarat ca suferinta n toate vine
din tot ce crezi ca esti legat
ori programat sa crezi ca trebuie sa ai
ca sa ajungi sa gusti din fericire

dar cine poate renunta la propia i natura
ce naste din placere bucuria in structura?
Cum sa ma leapad de realitate
si sa traiesc in vis
cind visul e la fel de trecator
cum si eu insumi trec prin viata
din somn in fiecare dimineata
din cer, catre pamintul ce atirna in abis

sa nu depind de dragoste si sa nu o doresc?
poemul eminescian de dureros de dulce
sa nu l traiesc?

iar de mi intreb chiar gindul
din care lume vine
care i sensul?
ce vrea in adevar a mea launtrica fiinta sa nteleg?

nu inteleg ce inteleg…nu inca…
e doar o presimtire ca o umbra de idei
ca esti venit in viata mea acum cind am nevoie
sa mi amintesti ca totul e OK

 

 

In Matrix

mi ai scris despre viata ta ca esti bine
Matrixul care ia totul din nimic
asa cum poate deveni din ce vine

mi ai scris despre o floare jumatate neagra, jumatate alba
intregul ei si ordinea i rotunda, la gitul universului e salba

devenire
dorinta de iubire
esti cuib in al meu singe
la pieptul meu te stringe
copilul care plinge
si a carui zimbet spre om mare se rasfringe

mi ai scris ca avem nevoie unii de altii,
nu i alinare
In izolare
dragostea e un cod de floare rotunda
cind dai de el intelegi in aceeasi secunda
eternul de unde vine si unde se vrea,
si estenta i plapinda

de ai sti ca esti bun
n ai face vreodata rau nimanui
arata dragostea oricui
fii plin de respect
in orice aspect
fii cel bogat, stiind cind ai deajuns
Fi jumatatea cea alba integrata in cea neagra
neavind nimic de ascuns

 

Lui Shakespeare

a fi sau a nu fi e un cod in intrebare
ca e ce n loc de semn, e o chemare
in a ntelege c astfel e perpetuare

 

Ochii tai negri

Ochii tai negri de fum si ploi

M au prefacut intr o goana

Goana nebuna, stropina n noroi

palida, trista icoana

Merele rosii topite n azur

nasc viletul prea verde

n am sa mai gust culorile n drum

ochiul tau negru ma vede

 

crengi de malin vor curge suvoi

verde ablastru, musca vor din mar

eu ca podoaba mi oi prinde in par

ochii tai negri de fum si de ploi